Într-o dupa amiaza liniștită, am găsit un colț abandonat, perfect pentru relaxare și meditație. Aerul era încărcat de sunetele păsărelelor, iar în fundal, o muzică relaxantă se armoniza cu natura.
O potecă veche, acoperită de mușchi și vegetație, se deschidea înaintea mea, conducându-mă spre trei stâlpi albaștri. Fiecare stâlp susținea câte un disc de un roșu-portocaliu strălucitor, care amintea de o rampă de lansare pentru OZN-uri.
Acești stâlpi cu discuri făceau parte dintr-o structură veche, odinioară o fântână arteziană, acum abandonată și învăluită de mister. De jur împrejur, vegetația sălbatică își revendicase drepturile, îmbrățișând fiecare piatră și bucată de metal. Din când în când, un tunet răsunător tulbura liniștea locului, prevestind apropierea unei furtuni. În acele momente, senzația de serenitate se împletea cu anticiparea naturii dezlănțuite, creând o atmosferă unică și profundă pentru meditație.
